Cosmarul si pavorul nocturn la copilul mic (18 luni-6 ani). Ce este pavor nocturn? Cum îi facem față?

Până la vârstă de 3 ani, copilul nu distinge cu claritate realul de imaginar. Prin urmare evenimentele din viața diurnă pot continuă sub formă de vise trăite la intensitate maximă de către copil. În vis, părți din evenimente, oameni, animale, personaje din povești aparent inofensive copilului, se pot transforma în adevărate evenimente stresante, creaturi periculoase care îl urmăresc în intenția de a-i face rău lui sau apropiaților lui.

Ce este pavorul nocturn?

Pavorul nocturn (cunoscut și sub denumirea de teroare nocturnă) este inclus în catgeoria parasomniilor, fiind un tip de tulburare de somn frecventă în copilărie dar care scade ca frecvență odată cu înaintarea în vârstă, de regulă episoadele încetează cel târziu în adolescență. Deși impresionante, mai ales penru cei din jur care asistă la astfel de manifestări, crizele de pavor nocturn nu au consecințe asupra sănătății fizice și psihologice a copilului.

Ne-am confruntat cu prima criză de pavor nocturn, acum câteva zile,  Eric avea 23 luni. A fost una din cele mai intense experiențe pe care le-am trăit ca părinte și spun asta fără să exagerez. A început să plîngă și să se rotească prin pat fără să se oprească. În acel moment, nu a vrut nici în brațe și nici măcar să ia sânul. La un moment dat a deschis ochii, dar continua să plîngă și să dea din mâini și din picioare însă nimic din ceea ce făceam nu îl liniștea. Ceea ce m-a speriat foarte tare a fost că deși vorbeam cu el, deși îl mișcam, îl atingeam, deși avea ochii deschiși el nu ne auzea, nu ne vedea, nu reacționa, continuă să plângă  speriat, dar parcă nu ar fi fost prezent.

Care sunt semnele și simptomele terorilor nocturne?

În timpul unui pavor nocturn, un copil are următoarele simptome:

• se ridică brusc din pat;
• strigă sau țipă că și cum s-ar află în primejdie;
• are o respirație și bătăi ale inimii mai rapide;
• este transpirat;
• este supărat și îi poți citi spaima în ochișori;
• se deplasează în pat, adesea în mod incontrolabil sau violent, că și cum ar avea o criză convulsivă;
• este agitat și are impulsuri rapide;
• are ochișorii deschiși dar nu te observă și nu realizează că ești lângă el, oricât ai încerca să îi vorbești;
• este foarte dificil de trezit, calmat și consolat;
• este foarte confuz dacă reușești să îl trezești;
• poate cobora din pat că și cum ar fi somnambul, eventual se poate răni;
• după câteva minute sau câteodată mai mult, copilul se calmează și se întoarce la culcare.

Ce declanșează pavorul nocturn?

Episoadele de pavor nocturn pot avea diverși factori declanșatori și majoritatea părinților reușesc cu atenție să îi identifice și în timp să îi evite.  Printre factorii declanșatori se numără:

  • oboseala excesivă, suprastimularea pe timp de zi sau înainte de culcare;
  • stress-ul emoțional, anxietatea;
  • schimbarea mediului în care doarme copilul;
  • febra;
  • orice stimul (lumină, zgomot, etc) care îl poate trezi brusc pe copil;
  • o vezică prea plină;
  • tulburări de respirație pe timpul somnului (ex apnee osbtructivă);
  • anumite medicamente;

Pavorul nocturn are loc la cca 2 sau 3 ore după ce un copil adoarme, când somnul trece din stadiul cel mai adânc al somnului non-REM la somnul REM mai ușor. De obicei, această tranziție este una netedă. Dar, uneori, un copil devine supărat și înspăimântat – iar reacția fricii este o teroare.

Sunt anumiți copii mai predispuși la episoade de pavor nocturn?

Pavorul nocturn pare să aibă și o componentă familială, fiind mai comun la copiii la care există antecedente de pavor noctrun sau somnambulism, în familie. Episoadele de pavor nocturn apar de regulă între 4 și 12 ani, alte surse indică intervalul de vârstă 2-7 ani și dispar de la sine, odată cu înaintarea în vârstă, în majoritatea cazurilor (deși în cazuri izolate pot persistă și la vârsta adultă). Atunci când debutul are loc în adolescență sau la vârsta adultă, pavorul nocturn se poate asocia cu o formă de epilepsie. Consensul este că la ora actuală nu există nicio asociere între crizele de pavor nocturn la copil și probleme de sănătate mintală ulterioară.

Cum îmi pot ajută copilul dacă are terori nocturne?

Terorile nocturne pot fi foarte supărătoare pentru părinți, care s-ar putea simți neajutorați atunci când nu își pot alina copilul. Cel mai bun mod de a face față acestor episoade este să așteptați cu răbdare și să va asigurați că nu se rănește. De obicei, copiii se vor liniști și se vor întoarce la culcare în câteva minute.

Este mai bine să nu încercați să îl treziți în timpul unei terori nocturne. De obicei, acest lucru nu funcționează, iar copiii care se trezesc sunt probabil dezorientați, confuzi și poate dura mai mult timp să se liniștească.

Nu există tratament pentru terorile nocturne, dar puteți încerca să le preveniți. Încercați să:

• reduceți stresul copilului
• creați o rutină de culcare care este simplă și relaxantă
• asigurați-va că se odihnește suficient
• nu îi supraîncărcați programul
• nu îl lăsăți să stea prea târziu

Dacă copilul dvs. are o teroare nocturnă în același timp în fiecare noapte, puteți încerca să-l treziți cu 15-30 de minute înainte pentru a vedea dacă acest lucru va ajută să îl preveniți – deși nu aș recomandă trezirea copilului, dar puteți face o proba pentru a vedea dacă are efect.

Dacă terorile nocturne au loc în mod repetat, discutați neapărat cu medicul pentru a va trimite la un specialist în somn – copilul are nevoie de odihnă!

Plus, mai puteți încerca câteva strategii:

Oboseală poate contribui foarte mult la pavorul nocturn. Dacă copilul nu doarme suficient, încercați să îl culcați seară mai devreme și stabiliți un program mai regulat de somn. Uneori, un pui de somn scurt poate ajută. Dacă este posibil, evitați zgomotele sau alți stimuli care i-ar putea întrerupe somnul.

Stabiliți o rutină regulată și relaxantă înainte de culcare. Faceți activități liniștitoare – cum ar fi citirea unei povești, un puzzle sau o baie caldă – înainte de culcare. Exerciții de meditație sau de relaxare pot ajută, de asemenea. Faceți dormitorul confortabil și liniștit pentru somn.

Pentru a preveni rănirile, închideți și blocați toate ferestrele și ușile exterioare pe timp de noapte. Blocați ușile sau scările cu o poartă specială și mutați cablurile electrice sau alte obiecte care prezintă pericol. Evitați utilizarea paturilor supraetajate. Așezați obiectele ascuțite sau fragile astfel încât copilul să nu ajungă la ele.

Identificați lucrurile care îl stresează și gândiți-va la posibile modalități de a face față stresului. Dacă copilul pare anxios sau stresat, vorbiți despre ce-l deranjează. Un profesionist în domeniul sănătății mintale va poate ajută.

Oferiți-i confort. Dacă copilul are un episod de pavor nocturn, va recomandăm să așteptați. Poate părea îngrozitor să îl priviți fără a-l putea ajută, dar este tot ce puteți face în acel moment. Vorbiți încet și calm. NU ridicați vocea, nu ilcercati să îl treziți forțat. De obicei, episodul se va opri în scurt timp pe cont propriu.

Păstrați un jurnal de somn. Pentru mai multe nopți, rețineți câte minute după ora de culcare apare acest episod. Dacă timpul este destul de consecvent, trezirea anticipată poate ajută.

Iată cum faci diferenţa între un coşmar şi o teroare nocturnă:
  • Coşmarul apare în etapa de somn cu vise, numită REM. Cel mai frecvent, el apare în ultimele ore de somn, adică spre dimineaţă, când perioadele REM sunt mai lungi. Teroarea nocturnă apare în primele 2-3 ore de la adormire, în etapa de somn fără vise. Ea nu este practic un vis, ci o reacţie de descărcare a unui sistem psihic surescitat.
  • Copilul care a avut un coşmar se trezeşte în timpul acestuia, este conştient unde se află şi îşi aduce aminte şi dimineaţa că a visat urât. Copilul care a avut o teroare nocturnă poate țipa, plânge sau zvârcoli, însă nu e treaz (chiar dacă uneori are ochii deschişi). Dacă încerci să vorbeşti cu el îţi dai seama că nu îţi răspunde şi, dacă chiar se trezeşte, este confuz şi buimac.
  • Coşmarurile pot fi reamintite dimineaţa, cu sau fără detalii. În schimb, cel care a trăit o teroare nocturnă nu îşi aduce aminte dimineaţa să fi visat urât sau să fi ţipat în somn.

Dacă îţi dai seama că micuţul tău a avut o teroare nocturnă şi nu un coşmar, să nu îl trezeşti în timpul acesteia. Chiar dacă pare greu să stai pe margine fără să intervii, este cea mai bună soluţie, pentru că o eventuală trezire doar îl va speria şi îl va face să creadă că are o problemă.

Dacă, în schimb, eşti sigur că micuţul tău a avut un coşmar, probabil te întrebi de ce a apărut şi dacă este el semnul unei probleme emoţionale.

 De ce apar coşmarurile?

La fel ca tot ce ţine de somn şi vise, coşmarurile sunt mai complexe şi mai greu de înţeles decât credem. Astfel, ele apar şi la copiii stresaţi dar şi la cei fără probleme. Pot semnaliza apariţia unor traume dar pot fi şi rodul aleator al minţii adormite. Uneori ele indică faptul că micuţul are o problemă importantă, alteori sunt doar ecoul unor scene neînsemnate de peste zi. Aşadar, faptul că micuţul tău are un coşmar nu te ajută prea mult să ştii dacă el are o problemă sau nu. Totuşi, sunt şanse mai mari ca visele urâte să indice că ceva nu e în ordine cu copilul dacă:

  • Sunt tot mai frecvente şi mai intense;
  • Sunt retrăiri ale unor episoade din viaţa de zi cu zi (copilul retrăieşte în mod repetat aceeaşi scenă);
  • Îl fac pe copil să evite somnul sau anumite activităţi care îi aduc aminte de coşmar.

În acest caz, pe lângă faptul că îţi vei ajuta copilul să treacă peste visul urât, e important şi să sondezi puţin problemele şi mesajul pe care îl transmite (adică să îţi dai seama care este frica puternică din care izvoraşte coşmarul şi să îl ajuţi să o depăşească).

In cazul in care va confruntati cu copilul cu mici probleme de somn, o recomandare: cartea “Iepurasul care voia sa adoarma“.

Marcelina Uncu

Leave a Comment

Your email address will not be published.