Cel mai bine este ca bebeluşii şi copiii care plâng să nu fie ignoraţi niciodată. Plânsul lor ar trebui să atragă o reacţie plină de iubire. Cu toate astea, plânsul nu este sem nalul unei nevoi sau dorinţe imediate în toate cazurile. In mare măsură, plânsul este un mecanism, natural de eliberare de stres, care permite celor mici să se vindece de efectele unor experienţe înspăimântătoare sau frustrante pe care le-au trăit anterior. Copiii folosesc lacrimile şi crizele de furie pentru a vindeca traume şi a se elibera de tensiune. Aşadar, nu este de datoria persoanei care-i îngrijeşte să pună capăt plânsului sau furiei, deoarece aceste comportamente sunt, în sine, nevoi de bază ale fiinţei umane încă de la naştere.
O înţelegere profundă a planşetelor şi crizelor de furie poate avea consecinţe benefice. In afară de faptul că-i ajută pe copii să se vindece de traume şi să elibereze tensiunile acumulate, acceptarea plânsului şi a crizelor de furie joacă un rol crucial în prevenirea problemelor de disciplină şi în reducerea hiperactivităţii şi acţiunilor dăunătoare îndreptate împotriva celorlalţi (violenţa). Plânsul poate, de asemenea, să contribuie la sănătatea fizică şi emoţională a celor mici, la extinderea orizontului de atenţie şi abilităţii de a învăţa, Un alt beneficiu al acestei abordări este acela că poate ajuta la rezolvarea problemelor de somn (fără a-l ignora pe copil), în cele din urmă, ascultarea empatică a copiilor atunci când simt nevoia să plângă ajută la consolidarea relaţiei adult/copil.
Lacrimile şi crizele de furie ale copiilor trezesc sentimente foarte puternice în adulţii care-i înconjoară. Intr-un sondaj de opinie american, mai multe proaspete mămici au fost invitate să-şi descrie sentimentele atunci când nu sunt capabile să-şi calmeze bebeluşii când plâng. Mamele au vorbit despre sentimente de exasperare, teamă, anxietate, resentimente şi confuzie. Multe aveau o încredere în sine scăzuta. Unele chiar dezvoltaseră puternice sentimente de ostilitate faţă de bebeluşii lor. Rezultate similare au fost obţinute într-un sondaj efectuat în Marea Britanie şi Australia. 80% dintre mamele ai căror copii plângeau de mai multe ori pe zi. erau deprimate, iar 50% simţeau un puternic impuls de a-şi lovi copiii.
Nu e deloc surprinzător faptul că s-a constatat o legătură între plâns şi abuzul asupra copiilor. Intr-un studiu realizat pe copii bătuţi, 80% dintre părinţi au mărturisit că plânsul excesiv al copilului a dus la abuzul respectiv. După primul an, mulţi părinţi continuă să se supere foarte tare atunci când copiii lor plâng sau se înfurie. Acest lucru se întâmplă mai ales dacă motivul plânsu lui nu este clar sau dacă izbucnirile copilului par ca nu sunt justificate de incidentul care a cauzat plânsul.
Părinţii au nevoie de informaţie corectă, asigurări şi modalităţi constructive de a gestiona izbucnirile emoţionale ale copiilor lor. Acest lucru va contribui foarte mult la reducerea abuzului asupra copiilor şi la o viaţa de familie mai armonioasă. Educatorii şi cei care au grijă de copii pot şi ei beneficia de această informaţie.
ELEMENTE FOARTE IMPORTANTE
1. Toţi copiii au parte de stres, indiferent cât de iubitori sunt părinţii. O funcţie importantă a plânsului este eliberarea de stres şi susţinerea vindecării.
2. Adulţii încearcă deseori să reprime plânsul copiilor, din cauza faptului că plânsul nu este corect înţeles şi pentru că declanşează propriul stres nerezolvat şi propria nevoie de a plânge. Această reprimare a plânsului se transmite din generaţie în generaţie.
3. Ca răspuns la mediul în care plânsul nu este acceptat, copiii adoptă anumite tipare rigide de compor tament pentru a se abţine din plâns.
4. Consecinţele acestei reprimări a plânsului includ probleme emoţionale şi de comportament, eşec în atingerea potenţialului maxim şi, mai târziu, boli cauzate de stres.
5. Aceste consecinţe negative pot fi îndepărtate atunci când adulţii învaţă beneficiile plânsului şi depăşesc propriile obstacole legate de sentimente şi le oferă, copiilor siguranţa emoţională de care au nevoie pentru a plânge şi pentru a se vindeca de efectele nocive pe care le poate avea stresul.
Fragment din cartea: “Lacrimi si crize de furie” de Aletha Solter