Somnilocvia și somnambulismul în cazul copiilor

Orice schimbare în obiceiurile de somn ale copilului tău pot fi determinate de anumite evenimente stresante din viaţa lui, însă aceste tulburări pot apărea şi atunci când nu există nimic stresant în activităţile de zi cu zi ale celui mic.

Ce este somnul?

Somnul este o odihnă pasivă, obligatorie, la toate vârstele, prin care organismul uman își reface resursele fizice, intelectuale și emoționale.

Se știe că somnul, ca și hrană, joacă și iubirea voastră de părinți – este esențială pentru sănătatea și dezvoltarea armonioasă a copilului vostru.

Somnul diurn se corelează cu starea de dispoziție superficială, iar cel nocturn cu echilibrul emoțional profund. Adică, acei copii privați de somnul diurn vor fi doar mai prost dispuși, supărăcioși, capricioși și iritați; în schimb cei care au, din diverse motive, un somn neodihnitor noaptea, vor prezenta schimbări profunde și uneori ireversibile de comportament și stare emoțională, afectarea personalității și inteligenței.

Conectarea ajută copilul să doarmă mai bine. Unui copil care se simte în siguranță, e sigur că te va găsi acolo când se va trezi, care este sigur pe dragostea și aprecierea ta – îi va fi mai ușor să accepte separarea naturală care vine odată cu somnul.

Cât timp trebuie să doarmă un copil ?

  • nou-născutul doarme în jur de 20 ore/zi; 
  • sugarul mic între 13,9-16 ore/24 ore cu 2 reprize de somn ziua;
  •  între 9 luni – 1 an: 12-13 ore/zi; 
  • preșcolarul are 2 perioade de somn: una nocturnă, de 9-11 ore și una diurnă, de 1-2 ore; 
  • școlarul doarme în jur de 9 ore noaptea și rar, 1-2 ore la prânz.

Durata somnului se calculează per 24 ore și variază în funcție de vârsta copilului, astfel:

Aceste intervale de timp recomandate sunt orientative, deoarece contează mult și calitatea somnului ( odihnoitor sau neodihnitor), obiceiurile familiale și programul zilnic al copilului.

Evaluarea corectă a duratei optime de somn la copil se face de către pediatru, în colaborare obligatorie cu părinții și toți ceilalți participanți la îngrijire.

Caracteristici și auzele somnilocviei?

Vorbitul în somn (somnilocvia) este un comportament care se întâmplă fără că cel mic să fie conștient de acesta. Poate copilul tău doar gângurește cuvinte ininteligibile ori scoate simple sunete sau poate vorbește cu propoziții complete cu sens sau fără. De asemenea, vorbitul în somn poate fi făcut fie prin șoaptă, fie copiii pot vorbi foarte tare. Acest lucru se poate întâmplă o dată pe noapte sau de mai multe ori, însă o povestire nu durează mai mult de 30 de secunde.

Apare la o oră sau două după ce copilul a adormit şi se întâmplă în timp ce micuţul stă întins în pat. De regulă, va zice câteva cuvinte care pot fi fără sens , apoi se întoarce la somnul profund. Ceea ce spune poate fi uneori clar, alteori poate vorbi în şoaptă sau poate spune cuvinte neclare.

Copilul se poate chiar şi ridică şi lăsă impresia că vorbeşte cu tine, însă acest lucru nu se întâmplă în realitate şi nici nu va ţine minte până a două zi. Poate apărea şi în timp ce se plimbă în somn, dar niciodată că urmare a unui vis.

  • Acest obicei este unul ereditar, dar nu-i obligatoriu să se manifeste la copii dacă părinți sunt vorbitori în somn. Amintește-ți trecutul și roagă și partenerul să facă asta; dacă va aduceți aminte de careva episoade de conversație nocturnă, e posibil să treacă și copilul vostru prin asta.
     
  • Vorbitul în somn se petrece, de obicei, în somnul superficial, non-REM. În cursul somnului de noapte de 12-14 ore al unui copil de aproximativ un an există cinci momente de tranziție între stadiile de somn, adică acel somn de suprafață. Este cel mai probabil că vorbitul să se petreacă în aceste perioade de tranziție, dar, de asemenea, copilul poate vorbi în oricare moment al somnului, în funcție gradul de stimulare la care a fost expus în timpul zilei.
     
  • Aproximativ 80% dintre copiii de 1-3 ani vorbesc în somn (adică au cel puțin un episod din acesta, nu trebuie s-o facă neapărat cu regularitate că să fie incluși în statistică). În gama de vârstă 3-10 ani, procentul copiilor care fac asta scade la 50%. Iar dintre adulți, aproximativ 5% mai suferă de verbalizări nocturne. De obicei, copiii scapă de aceste episoade până în adolescență, dacă au depășit pragul vârstei de 10 ani cu vorbitul în somn.
     
  • Episoadele de somnilocvie țîn, în majoritatea cazurilor, 30 de secunde. Dar există situații în care adormitul spune propoziții întregi și turuie timp de câteva minute.
     
  • Programul de peste zi poate favoriza vorbitul în somn. În afară de factorul ereditar, somnilocvia mai este potențată și de:

–          Interacțiunile zilnice ale copilului – cu cât este expus mai multor experiențe noi într-o perioada scurtă de timp, cu atât este mai probabil că cel mic să le retrăiască în somn (această ajută la procesul de învățare) și să dea, uneori, pe dinafară de agitație.

–          Suprastimularea și somnul de zi – cu cât copilul este mai „:hăituit” de stimuli, nu-și face somnul de zi deloc, îl face incomplet sau chiar doarme prea mult la prânz, cu atât și somnul de noapte va fi mai agitat.

  • Coșmarurile și frică de întuneric mai pot declanșa vorbitul în somn. Ambele apar în jurul vârstei de doi ani, când se instalează așa-numită „gândire magică”, iar imaginația copiilor trece printr-o perioada explozivă.

Somnambulismul în cazul copiilor

Mersul în somn sau somnambulismul se petrece în timp ce copilul este parţial treaz. Mai trebuie să ştii că una dintre cauzele apariţiei somnanbulismului în cazul copilului tău poate fi şi moştenirea genetică. Conform studiilor şi statisticilor făcute, până la 30% dintre copii au mers în somn cel puţin o dată. Somnambulismul nu este determinat de un vis şi nici măcar nu se întâmplă în timpul unui vis, iar cel mic nu îşi va aminti dimineaţă că a mers în somn. Aceste informaţii sunt valabile şi în cazul adulţilor, nu doar în cazul copiilor.

Caracteristici:

  • Copiii merg în somn în primele ore după ce au adormit. Acest moment poate dura între câteva minute, până la 20 de minute.
  • Copilul poate să stea în pat sau să se dea jos din pat că şi cum ar vrea să meargă undeva, cum ar fi la baie sau să îşi ia ceva de mâncare din frigider.
  • Micuţul se poate plimbă prin camera lui, prin restul casei sau poate chiar să vrea să iasă afară.
  • În timp ce merge în somn, copilul ar putea avea ochii deschişi şi chiar ar putea vorbi uşor, dar este important de ştiut că nu va realiza că în jurul lui sunt persoane, nu le vede, nu va înţelege nimic dacă părinţii îi spun ceva şi nici nu va vorbi cu ei. Apoi se poate întoarce în patul lui fără să fi fost vreun moment treaz.
  • În cazul copiilor foarte mici, “plimbarea” în somn va fi scurtă, în timp ce copiii mai mari vor stă mai multe minute în această stare, până să se întoarcă înapoi în pat, la culcare.
  • Somnambulismul apare frecvent în momentele în care copilul nu se simte foarte bine şi are febră.

Important de reţinut: somnambulismul nu trebuie asociat cu probleme psihologice sau emoţionale, dacă nu există un motiv de stres în viaţa copilului tău.

Mersul în somn apare în special la copiii cu vârsta între 3-7 ani. Pe măsură ce cresc, aceste momente sunt din ce în ce mai puţine, dar nu înseamnă că dispar, pentru că sunt şi mulţi adulţi se confruntă cu aşa ceva.

Ce poţi să faci dacă şi copilul tău e somnambul?

Dacă ai un copil care merge în somn, nu îl trezi, pentru că acest lucru îl va supăra şi va fi morocănos. În orice caz, nu îţi face griji dacă se trezeşte pentru că nu se întâmplă nimic rău, în ciuda miturilor care există legat de acest lucru.

Cel mai important lucru pe care poţi să îl faci este să te asiguri că micuţul este în siguranţă:

  • Evită să mobilezi camera copilului cu paturi etajate.
  • Închide ferestrele şi uşile şi ia din calea lui orice obiecte care l-ar putea răni.
  • Păstrează podelele cât mai curate, pentru că nu ar fi de mirare să se întindă pe jos şi să îşi continue acolo somnul.
  • Dacă ai scări în casă, pune bariere peste noapte.
  • Unii părinţi îşi pun alarme cum ar fi un clopoţel legat de uşa camerei celui mic pentru a şți dacă copilul iese din camera.
  • Dacă îl vezi că merge în somn, ghidează-l să ajungă din nou în pat
  • Ai grijă să doarmă suficient şi să aibă un program de somn pe care să îl respecte
  • Nu îi lasă pe cei din jur să îl tachineze legat de obiceiul lui de a se plimbă în somn şi asigură-l că somnambulismul nu este o boală.

Când este cazul să apelezi la medic?

Conversațiile nocturne la copii sunt adesea inofensive și nu au o cauza patologică. Dar există câteva semnale de alarmă care te-ar putea trimite cu micuțul tău să consulți un pediatru:

  • dacă episoadele sunt frecvente pe parcursul unei singure nopți;
  • dacă vorbitul în somn apare în fiecare seară;
  • dacă are reacții agresive în timpul conversațiilor nocturne;
  • dacă țipă foarte tare și manifestă teamă intensă

Dacă ți se pare că ceva este în neregulă cu somnul micuțului tău, pe lângă vorbitul în somn manifestând și alte simptome, atunci este bine să investighezi mai atent problema. Este posibil să fie simptom asociat unor alte probleme ale somnului la copii, dar și semn de afecțiune medicală.

În orice caz, nu există un tratament anume pentru a reduce apariția somnilocviei în somn, dar specialiștii susțin că odihnă, somnul suficient, precum și evitarea expunerii copilului unui stres puternic, emoțional poate ajută la evitarea acestui disconfort pe timpul nopții.

În principiu, vorbitul în somn nu prezintă niciun pericol. Totuși, urmărește copilul ca să observi cât de des o face, cât de mult țin episoadele de somnilocvie, dacă are probleme de respirație asociate acestui fenomen, dacă are tendințe de somnambulism, dacă nu-și face somnul bine – este morocănos, nemulțumit, necooperant și agitat în urmă somnurilor cu vorbe. În aceste cazuri care îți stârnesc îngrijorarea adresează-te medicului cu această problema.

______________________
Dacă vrei să creezi o relație frumoasă și plină de iubire cu copilul tău, găsești aici metodetele cele mai eficiente.

Leave a Comment

Your email address will not be published.